Pe doamna dirigintă am întâlnit-o la vârsta de 11 ani, când am început clasa a V-a. Am plăcut-o extrem de mult încă de la început, datorită feminității pe care am găsit-o în dumneaei, alături de o educație solidă, cu repere semnificative, cu grija pentru formatat nu doar mintea, ci și atitudinea, raportarea la ceilalti, încrederea în sine, și datorită faptului că matematica era obiectul meu preferat la vremea respectivă. Încă nu sunt sigură dacă pasiunea mea pentru matematică s-a datorat înclinației mele pentru științele reale sau datorită faptului că era obiectul predat de dumneaei.   Ceea ce o face cu adevarat deosebită este faptul că nu este un profesor care cultivă doar inteligența si gandirea logică, ci și dezvoltarea personală a elevilor cu care lucrează. Ne-a incurajat intotdeauna să ne construim aspirații si vise și cel mai important, ne-a invățat să muncim și să luptăm pentru realizarea lor. A fost una din cele mai importante lectii de viata pe care le-am primit. Matematica s-a enumerat printre obiectele mele preferate chiar și mai tarziu, in liceu, fiindcă spre deosebire de alte materii, nu trebuia să depun prea mult efort pentru a avea rezultate bune. Era, cum obișnuiam noi să spunem-lejer. Mai tarziu am realizat că era ușor datorită faptului ca aveam un profesor extraordinar de bun. Aveam colegi de generatie care ne imprumutau caietele pentru a aduce un strop de lumina printre integrale, matrici si logaritmi. De multe ori eram capabili sa le explicăm si noi anumite rationamente, deoarece am ajuns sa stapanim foarte bine notiunile predate de dumneai. Când am decis că voi urma facultatea de medicină, atenția mea s-a mutat în sfera altor obiecte, mate ramânând doar o pasiune nematerializată. Imi amintesc că la inceputul clasei a douăsprezecea, doamna dirigintă a discutat serios cu noi toți, ne-a intrebat ce planuri de viitor avem și împreună am întocmit niște direcții pe care urma să le parcurgem de-a lungul celui mai greu an de liceu. Fiind un profil de matematică-informatică, trebuia să sustinem proba obligatorie la mate (nivel M1, spaima oricarui licean). Mi-a spus ca așs putea obțtine nota 10 la proba respectivă, dacă imi dau interesul. Mi s-a părut irealizabil,  in conditiile în care eu eram cufundată până la coate în cărtile de biologie si sub nici o formă nu aveam timp pentru matematica (si oricum, la ce aveau sa-mi foloseasca mie toate notiunile acestea daca eu urma sa dau la medicina?) si imi aduc aminte ca in sinea mea mi-am spus :“profa asta are o parere mult prea bună despre mine”. Zece luni mai tarziu, am obținut nota 10 la examenul de bacalaureat. Aprecierea si respectul pe care i le port sunt infinite. ” Loredana Păun